- a se afla de faţă
- v. a fi \a se afla de faţă .
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a se afla de faţă
Look at other dictionaries:
faţă — FÁŢĂ, feţe, s.f. I. 1. Partea anterioară a capului omului şi a unor animale; chip, figură. ♢ loc. adj. Din faţă = care se află înainte. De faţă = care se află prezent; care aparţine prezentului. ♢ loc. adv. În faţă = a) înainte; b) direct, fără… … Dicționar Român
fată — FÁTĂ, fete, s.f. 1. Persoană de sex feminin, nemăritată. ♢ Fată în casă = fată (tânără) angajată ca femeie de serviciu într o gospodărie. Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat şi care a rămas necăsătorită. ♦ Fecioară, virgină. 2. (În… … Dicționar Român
fi — FI, sunt, vb. IV. intranz. a. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinţă. A fi sau a nu fi. ♢ expr. De când sunt (sau eşti etc.) = (în legătură cu o negaţie) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e… … Dicționar Român
loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… … Dicționar Român
expune — EXPÚNE, expún, vb. III. 1. tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. tranz. A aşeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse p. prep. la ) A aşeza un obiect, un material etc. în aşa fel încât să … Dicționar Român
hiposceniu — HIPOSCÉNIU, hiposcenii, s.n. Zid care susţinea, în antichitate, scena unui teatru deasupra orchestrei. ♦ Parte a orchestrei care sa afla în faţa acestui zid. – Din fr. hyposcénium. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hiposcéniu s. n. (sil … Dicționar Român
confrunta — CONFRUNTÁ, confrúnt, vb. I. tranz. 1. A pune faţă în faţă două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2. A pune faţă în faţă obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3. refl. A putea face faţă … Dicționar Român
une — ÚNE formă verbală v. LOC (I. 1.). Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde… … Dicționar Român
mărturie — MĂRTURÍE, mărturii, s.f. 1. Declaraţie făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a şi susţine părerile. ♦ spec. Depoziţie făcută de un martor în faţa unei instanţe judecătoreşti. ♢ Mărturie minicinoasă = infracţiune care constă în … Dicționar Român
sdreanţă — sdreánţă ( ţe), s.f. – Cîrpă ruptă, haină ruptă. – var. zdreanţă şi var. Creaţie expresivă, bazată probabil pe o rădăcină imitativă *sdranţ, care ar reproduce zgomotul unei pînze care se rupe, cf. sdrang, sdrîng, cranţ, cronţ. Numeroase var.:… … Dicționar Român
milă — MÍLĂ1, mile, s.f. 1. Sentiment de înţelegere şi de compasiune faţă de suferinţa sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător. ♢ loc. adv. De milă sau de mila cuiva =… … Dicționar Român
